December 13, 2017, 7:20 am
Home Despre noi..........

Pentru colegii mei de suferinţă


Pacient M. V.

Motto :"Omul fără omenie e ca şi trupul fără suflet"

Pictura 3Afară e frig, dar noi suntem înăuntru, la caldură. Destinul, alegerile pe care le-am făcut, sau cine ştie, poate însuşi Dumnezeu, ne-a trimis aici, în acest spital. Nimeni nu va putea spune vreodată cine, însă un lucru este cert: suntem bolnavi. Suntem bolnavi, şi de aceea, spre binele nostru, stăm închişi, pentru o perioadă, între aceşti pereţi.

Locuim aici, între aceşti pereţi, care au fost, sunt şi probabil vor fi martori multor suspine, frământări, regrete şi dorinţe.

Dar pereţii mai pot mărturisi încă ceva, ceva extraordinar, ceva ce se găseşte din ce în ce mai rar în lume şi mai cu seamă în zilele în care trăim.

Pot, şi cu siguranţă vor mărturisi, la timpul potrivit, că boala, indiferent de natura ei nu poate omorî omenia din noi.

Omenia, această reţetă aleasă, compusă din cele mai rafinate ingrediente! Blândeţea, înţelegerea, grija, mila, compasiunea, Pictura2răbdarea şi mai ales dragostea, sunt o parte dintre ingredientele cele mai importante ale omeniei.

Omenia se regăseşte în fiecare dintre noi şi, dacă suntem puţin atenţi, putem vedea cum, prin ingredientele sale, ni se arată zi de zi, în acest spital.

Ea se arată necontenit, mai ales când prietenii noştri de suferinţă au nevoie de câte ceva.Prin înţelegere, se arată atunci când ne ajutăm la treburile zilnice. Prin răbdare, atunci când îi ascultăm pe vecinii de salon care simt nevoia să-şi verse oful.Prin milă, atunci când primim câte un pachet special şi nu uităm să oferim ceva din el prietenilor noştri de aici. Dar omenia se arată mai ales prin dragoste, atunci când înţelegem că fiecare din noi suferă şi noi facem ceva pentru ca semenul nostrum să treacă mai uşor peste necaz.

Pictura1Dar cum pot mărturisi şi eu, şi pereţii, şi tu, cititorule, de omenie nu dăm dovada doar noi pacienţii.

Dacă deschidem puţin ochii o putem vedea în grija şi înţelegerea medicilor, pentru noi cei în suferinţă, atunci când ne consult şi ne prescriu medicamentele potrivite pentru vindecarea noastră.

O putem descoperi în înţelegerea şi sfaturile bune ale psihologului.

O putem vedea în compasiunea şi grija asistenţilor, de fiecare dată când impart leacurile prescrise de medici sau atunci când, cu calm, ne ajută în rezolvarea micilor probleme de care ne lovim în fiecare zi.

Omenia se arată, de asemenea, şi în grija infirmierilor care se preocupă să le găsească poziţii confortabile celor care nu se pot mişca, să ne ajute la duş şi să ne îmbrace. Şi, la fel, ingredientele acestea alese ale omeniei le putem vedea în doamnele care se îngrijesc de curăţenia saloanelor, în cei care cu sârguinţă trudesc zi de zi în bucătărie pentru ca trupul nostrum să fie hrănit, precum şi în toţi cei care, zi de zi, se ocupă de toate problemele acestui spital, unde noi suntem oaspeţi vremelnici şi martori, şi lucrători ai omeniei.