• se vor interna pacienţi cu afecţiuni psihice cronice;
• prin transfer de la secţiile de psihiatrie Piatra Neamţ şi Roman;
• cu bilet de trimitere de la medicul de familie ;
• cu bilet de trimitere de la medicul specialist L.S.M. ;
• pacienţi cu hotărâre provizorie de încadrare în art.109, 110 C.P.până la confirmarea definitivă a internării într-un centru medical de specialitate ;
• pacienţi cu probleme deosebite.

Acte necesare pentru internarea pacientilor in spital:

• bilet de trimitere de la medicul specialist sau medicul de familie;

• carte de identitate;

• dovada calitatii de asigurat medical (adeverinta, cupon de pensie etc.)

•  cardul naţional de asigurări sociale de sănătate/adeverinţa de asigurat cu valabilitate de 3 luni de la data emiterii pentru cei care refuză cardul naţional din motive religioase sau de conştiinţă/adeverinţa înlocuitoare pentru cei cărora li se va emite card naţional duplicat sau, după caz, documentele prevăzute la art. 223 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare, pentru persoanele cărora nu le-a fost emis cardul şi să le utilizeze în vederea acordării serviciilor medicale;

1. Procedura de externare

Cu o zi înainte de externare, asistentul social anunţă externarea pacientului familiei sau aparţinătorilor legali.

Aparţinătorii sunt rugaţi să se prezinte la spital, atunci când starea pacientului nu permite deplasarea fără însoţitor.

În situaţii deosebite (distanţă mare, pacienţi rejetati de familie, pacienţi aflaţi în fazele terminale, cu evoluţie nefavorabilă) se anunţă cu 2-3 zile înainte de externare, în vederea comunicării eficiente a medicului curant cu aparţinătorii, referitor la starea pacientului la externare, recomandările ulterioare şi asigurarea condiţiilor optime de transport.

Când aparţinătorii refuză comunicarea cu spitalul, este anunţat asistentul social şi medicul de familie din localitatea respectivă.

Pacientul poate fi externat la cerere, numai dacă medicul consideră că starea prezentă, nu pune în pericol viaţa lui sau a celor din jur.

Starea la externare şi tipul externării sunt completate de către medicul curant;

Starea la externare: vindecat, ameliorat, agravat, staţionar, decedat;

Tipul externării: externat, externat la cerere, transfer interspitalicesc, decedat;

Ora externării: 14,00 .

Documentele care îi sunt înmânate la externare :

• bilet de ieşire din spital
• scrisoare medicală
• decontul pe pacient
• reţeta medicală
• concediu medical

2. Transportul pacientului

Transportul pacientului externat se face în funcţie de starea pacientului: personal cu mijloc de transport în comun sau cu ajutorul familiei.

În cazurile nedeplasabile sau pacienţi cu probleme psihice care necesită măsuri de siguranţă, se face cu autosanitara spitalului sau cu ambulanţa din teritoriu.

Drepturile pacienţilor

• Drepturile pacienţilor sunt reglementate de Legea nr.46/2003 şi Normele de Aplicare prin Ordinul Ministerului Sănătăţii Publice nr. 386/2004;
• Pacienţii au dreptul la îngrijirile medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale ale unităţii;
• Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană fără nici o discriminare.

Dreptul pacientului la informaţia medicală

• Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza;
• Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate;
• Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării;
• Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra riscurilor generale de neefectuarea tratamentului şi nerespectarea recomandărilor medicale, precum şi cu privire la datele despre diagnostic şi prognostic;
• Pacientul are dreptul de a decide dacă doreşte sau nu să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă psihică;
• Informaţiile se aduc la cunoştinţa pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare;
• Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat despre situaţia sa medicală şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său;
• Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic şi tratament, dar numai cu acordul pacientului;
• Pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al investigaţiilor diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării;

Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului

• Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul sau datele personale sunt confidenţiale, chiar şi după decesul acestuia.
• Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.
• În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului este obligatorie.
• Pacientul are acces la datele medicale personale.
• Orice amestec în viaţa privată, familială, a pacientului este interzis, cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului.
• Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.

Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale

• În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe criterii medicale.
• Criteriile medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi se aduc la cunoştinţa publicului.
• Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condiţiile de dotare necesare şi personal acreditat corespunzător.
• Se exceptează de la prevederile art.253 din Legea 46/2003 cazurile de urgenţă apărute în situaţii extreme.
• Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.
• Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităţilor, va fi creat mediul de îngrijire şi tratament cât mai aproape de cel familial.
• Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiuni pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective.
• Pacientul poate oferi unităţii unde a fost îngrijit donaţii, cu respectarea legii.
• Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării de sănătate sau până la vindecare.
• Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi parteneriatul dintre diferite unităţi medicale publice şi nepublice, spitaliceşti şi ambulatorii, de specialitate sau de medicină generală, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. După externare pacienţii au dreptul la servicii comunitare disponibile.
• Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de urgenţă şi de servicii farmaceutice, în program continuu.
• Cu excepţia orelor de vizită medicală, pacientul are libertatea de deplasare nerestricţionata, către serviciile oferite de spital, în interiorul spitalului, iar în curtea spitalului, supravegheat de personalul desemnat (datorită patologiei specifice).

Obligaţiile pacienţilor:

• Să respecte regulile ce se aplică în spital (ROI);
• Să păstreze ordinea, liniştea şi curăţenia în spital;
• Să respecte programul de vizite şi de masă precum şi circuitele funcţionale din spital;
• Să nu deterioreze bunurile din spital;
• Să respecte indicaţiile terapeutice ale medicului pe perioada internării;
• Să nu utilizeze consumatori electrici decât cu aprobarea medicilor şefi de secţie;
• Să nu părăsească spitalul fără aprobare pentru probleme extramedicale; în cazul în care are drept de învoire să nu depăşească timpul care i-a fost acordat;
• Să păstreze şi să predea în bune condiţii echipamentul de spital şi lenjeria de pat primate pentru şederea în spital;
• Se interzice complet fumatul în unitatea sanitară, având în vedere prevederile Legii nr. 349/2002 art.3.

 Orice persoană cu tulburări psihice are dreptul la cele mai bune servicii medicale şi îngrijiri de sănătate mintală disponibile.

• Orice persoană care suferă de tulburări psihice sau care este îngrijită ca atare trebuie tratată cu omenie şi în respectul demnităţii umane şi să fie apărată împotriva oricărei forme de exploatare economică, sexuală sau de altă natură, împotriva tratamentelor inumane, vătămătoare şi degradante.

• Nu este admisă nici o discriminare bazată pe o tulburare psihică și nici o altă formă de discriminare bazată pe alte criterii.

• Orice persoană care suferă de o tulburare psihică are dreptul să exercite toate drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale recunoscute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi în alte convenţii şi tratate internaţionale în materie, la care România a aderat sau este parte, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

• Orice persoană care suferă de o tulburare psihică are dreptul, în măsura posibilului, să trăiască şi să lucreze în mijlocul societăţii. Administraţia publică locală, prin organismele competente, asigură integrarea sau reintegrarea în activităţi profesionale corespunzătoare stării de sănătate şi capacităţii de reinserţie socială şi profesională a persoanelor cu tulburări psihice.

• Persoanelor internate li se poate restricţiona libertatea de mişcare, prin folosirea unor mijloace adecvate, pentru a salva de la un pericol real şi concret viaţa, integritatea corporală sau sănătatea lor ori a altei persoane.

• Persoanele internate pot fi izolate temporar, fără contenţionare, în vederea protejării acestora, dacă reprezintă un pericol pentru ele însele sau pentru alte persoane. Această măsură trebuie aplicată cu maximă precauţie şi numai în cazul în care orice altă modalitate s-a dovedit ineficientă.

• Orice persoană cu tulburare psihică are dreptul să primească îngrijiri comunitare, în sensul definit de prezenta lege.

• Orice pacient cu tulburări psihice are dreptul la:
a) recunoaşterea de drept ca persoană; b) viaţa particulară; c) libertatea de comunicare, în special cu alte persoane din unitatea de îngrijire, libertatea de a trimite şi de a primi comunicări particulare fără nici un fel de cenzură, libertatea de a primi vizite particulare ale unui consilier ori ale unui reprezentant personal sau legal şi, ori de câte ori este posibil, şi ale altor vizitatori, libertatea de acces la serviciile poştale şi telefonice, precum şi la ziare, la radio şi la televiziune; d) libertatea religioasă sau de convingere.
• Mediul şi condiţiile de viaţă în serviciile de sănătate mintală trebuie să fie pe cât posibil cât mai apropiate de viaţa normală a persoanelor de vârstă corespunzătoare.
• Pentru petrecerea timpului liber orice pacient cu tulburări psihice are dreptul la:
a) mijloace de educaţie; b) posibilităţi de a cumpăra sau de a primi articolele necesare vieţii zilnice, distracţiilor sau comunicării; c) mijloace care să permită pacientului să se consacre unor ocupaţii active, adaptate mediului său social şi cultural, încurajări pentru folosirea acestor mijloace şi măsuri de readaptare profesională de natură să îi uşureze reinserţia în societate.

• Pacientul nu poate fi obligat să presteze o muncă forţată.

• Activitatea efectuată de către un pacient într-un serviciu de sănătate mintală nu trebuie să permită exploatarea fizică sau psihică a acestuia.

• Studiile clinice şi tratamentele experimentale, psihochirurgia sau alte tratamente susceptibile să provoace vătămări integrităţii pacientului, cu consecinţe ireversibile, nu se aplică unei persoane cu tulburări psihice decât cu consimţământul acesteia, în cunoştinţă de cauză, şi cu condiţia aprobării de către comitetul de etică din cadrul unităţii de psihiatrie, care trebuie să se declare convins că pacientul şi-a dat cu adevărat consimţământul, în cunoştinţă de cauză, şi că acesta răspunde interesului pacientului.

• Din momentul admiterii într-un serviciu de sănătate mintală fiecare pacient trebuie să fie informat de îndată ce este posibil, într-o formă şi într-un limbaj pe care să poată să le înţeleagă, asupra drepturilor sale, în conformitate cu prevederile legii, iar această informare va fi însoţită de explicarea drepturilor şi a mijloacelor de a le exercita.

• Dacă pacientul nu este capabil să înţeleagă aceste informaţii şi atât timp cât această incapacitate va dura, drepturile sale vor fi aduse la cunoştinţă reprezentantului său personal sau legal.

• Pacientul care are capacitatea psihică păstrată are dreptul să desemneze persoana care va fi informată în numele său, precum şi persoana care va fi însărcinată să îi reprezinte interesele pe lângă autorităţile serviciului.

• Persoanele care execută pedepse cu închisoarea sau care sunt deţinute în cadrul unei urmăriri sau al unei anchete penale şi despre care s-a stabilit că au o tulburare psihică, precum şi persoanele internate în spitalul de psihiatrie ca urmare a aplicării măsurilor medicale de siguranţă prevăzute de Codul penal primesc asistenţă medicală şi îngrijirile de sănătate mintală disponibile, conform prevederilor legii.